Nu, e vorba de anomalii 100 %. Odată, printre mii de alte cazuri asemănătoare, am
aruncat de la oglindă un tricou, pe pat. 2 m distanţă, maxim, iar tricoul era foarte
uşor, cu găurele.
S-a comportat ca o minge, a sărit din pat într-un pahar cu suc, la alţi 2 m. Vă las să
încercaţi asta 100 de ani, n-o să reuşiţi să-l faceţi să sară din pat, nici măcar să se
mişte de pe suprafaţa patului. Vă va trebui forţă în braţe doar ca să-l aruncaţi prin
aer...
Iar acum, un scenarist ar putea folosi asta pentru un film comic.
- În ce stil? Cu adolescenţi, de situaţie, absurdă, grotescă, de aventură, comedie
neagră? - Toate la un loc, depinde de spectator...pe unii de lângă mine astfel de lucruri
de obicei îi mirau, alţii râdeau, unii se speriau şi nu mă mai salutau vreodată...
M-am îmbrăcat în alb, pentru că afară era foarte cald...trebuia să mă întâlnesc în
parc cu o damă. Am ieşit din curte, în faţa porţii doi copii mâncau îngheţată şi în 2
secunde una dintre ele a ajuns pe tricoul meu, cică unul din copii s-ar fi împiedicat.
M-am întors în casă, l-am spălat, l-am luat pe mine ud. Am scos capul pe poartă, am
luat o minge murdară în cap, dacă ieşeam cu totul, cum ar face oricine, mingea ar fi
murdărit ca lumea tricoul, ud. Până la urmă, cu mari eforturi, i-am alungat pe copii,
deşi chiar n-aveau nici un avantaj stând acolo, se jucau aproape în stradă, trotuarul
fiind destul de îngust, iar maşinile curg una-ntr-una pe strada mea.
- Aşteptaţi pe cineva , copii? am vrut să verific.
- Nu, dar aşa vrem noi, să stăm aici.
Şi asta în condiţiile în care la 200 de m era un loc de joacă destul de modern, gratuit,
cu terenuri...Am pornit din nou la drum, am mai făcut 50 de m, pe trotuarul opus
mergea cu bicicleta un copil...a traversat strada ca un bolid şi absolut fulgerător a
intrat în mine. Mi-a distrus adidaşii şi pantalonii, cu urmele de roată. Am mers
înainte, după încă 100 de m, pe marginea drumului era o baltă, deşi nu mai plouase
de 2 săptămâni, probabil cineva îşi spălase maşina. Sigur că a trecut o maşină şi m-a
murdărit din cap până în picioare, cu apa din singura băltoacă din ţară. Nu v-am spus
că stau aproape de parc...acolo toate păsările de deasupra oraşului m-au luat la
ţintă...în urma mea se aşternea un covor de găinaţ, iar eu fugeam ca-n filmele cu
război, când se face slalom printre gloanţe. După 3-4 “ gloanţe “ luate în plin,
păsărelele, inclusiv mulţi pescăruşi, ( într-un oraş de munte )...şi vreo 200 de ciori, au
dispărut ca prin farmec. Cu un tupeu izvorât din disperare, am intrat sub o fântână
arteziană, sub zeci de priviri dezaprobatoare. M-am frecat bine şi eram din nou
aproape alb, dar complet ud. Am sunat-o pe damă şi i-am spus că întârzii o jumătate
de oră, timp în care am stat la soare şi m-am uscat cât de cât. De fapt, întârzierea
ajunsese la 50 de minute, iar eu i-am spus să aştepte la o terasă în parc şi să-şi ia
ceva de băut, plătesc eu când ajung. O sticlă de vin roşu era aproape goală, iar ea