afară. Și când colo, ce să vezi? Toți erau cu părul, cu barba și cu mustețile pline de promoroacă, de
nu-i cunoșteai, oameni sunt, draci sunt, ori alte arătări”.
În Amintiri din copilărie Nică e cel dintâi personaj comic, personaj pe care Creangă îl
conturează raportându-se la legile bunei conduit a copiilor, și la aluziile pe care mama lui le făcea în
legătură cu el. Scenele comice la care ia parte Nică întăresc umorul surprins în autocaracterizările,
făcute cu atâta măiestrie. ”Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai apoi, pentru
că așa am fost eu, răbdător și statornic la vorbă în felul meu. Și nu că mă laud, căci lauda-i față: prin
somn nu ceream de mâncare; dacă mă sculam, nu mai așteptam să-mi dee alții; și când era de făcut
ceva treabă, o cam răream de pe acasă”:
În general, în aceste scene, îzvorăște comicul din situațiile în care se află personajul
principal în raport cu celelalte personaje, unele pasaje provocând un râs mai puternic datorită
situațiilor, pline de umor, în care se află Nică. Relatările lui Creangă, de la năzdrăvaniile copilului
la școală, la Broșteni, tăiatul porcului, furatul cireșelor, scăldatul, până la scena plugușorului sunt
pline de haz, cu puncte culminante și dezlegarea conflictelor.
Fețele bisericești nu scapă nici ele de ocara lui Creangă. Metodele de învățare papagalicești,
utilizate în școlile de catiheți sunt detaliate de Creangă într-un portret grotesc colectiv: ”Ș-apoi carte
se învăța acolo, nu glumă. Unii cântau la psaltichie, colea cu ifos: Ison, oligon, petasi, /Două
chendime, homily, până ce răgușeau ca măgarii; alții dintr-o suflare, spuneau cu ochii închiși cele 7
taine din catehismul ce mare. Gâtlan se certa și prin somn cu urașul Goliat”.
Fețele bisericești sunt deosebit de hilare,departe de a fi la înălțimea morală cerută de funcție.
”Vorba ceea; picioare de cal, gură de lup, obraz de scoarță și pântece de iapă se cer unui popă și
nu-i mai trebuie altceva”. Cu excepția lui Isaia Teodorescu și Ioan Humulescu, toți popii sunt
hapsâni, băutori, cărpănoși, iubitori de arginți.
Diversitatea procedeelor de realizare a personajelor comice, fie că e vorba de accentuarea
trăsăturilor negative de caracter duse aproape de caricatură la babă și la popă, fie de exgerarea sau
minimalizarea dimensiunilor personajelor la Ivan Turbincă sau cocoș, fie de prezentarea unor suite
de personaje grotești, în Harap-Alb sau în Amintiri , nu deteriorează cu nimic unicitatea,
originalitatea stilistică a operei iscusitului humuleștean.
Prin originea și existența lui, împărtășind esența eticii populare, Creangă a cernut lumea prin
sita acestei etici și a geniului său creator, reluând mijloacele satire populare și ducându-le la o
culme greu de atins în literatura noastră.
2.5.Creangă în literatura română.......................................................................................
Originalitatea și unicitatea operei maestrului humuleștean îl plasează pe acesta pe scena
literaturii române, excluzând faptul că autorul Amintirilor este doar un simplu culegător de folclor,
un simplu povestitor popular, acesta ocupând lucul unuia dintre cei mai talentați și mai plin de umor
creatori de literatură populară, de artă original, în adevăratul sens al cuvântului.
Puternica lui personalitate artistic a dat naștere unui stil autentic, neîndoielnic, unic,
inconfundabil, imposibil de comparat, spre exemplu, cu cel al lui Petre Ispirescu, cu toate că cel din
urmă a fost unul din cei mai mari povestitori români de folclor. Datorită unicității lui, stilul lui
Creangă alcătuiește un univers întreg, inimitabil, compact, ca stilul lui Eminescu ori Caragiale.
Prin lexic, topică, unitățile morfologice și sintactice, timbrul stilistic neobișnuit, nerepetabil,
se afirmă stilul creatorului de artă humuleștean. Clasicitatea folclorică a stilului răzeșului
moldovean își are originea în lumea arhaică în care acesta s-a născut și s-a format și de unde a
împrumutat rezultatele unei experiențe de gândire și simțire milenare.