” Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată ”.
(Ion Creangă)
Chiar după 130 de ani de la moartea sa, Creangă este mai ”viu” ca oricând, lucru dovedit
prin opera sa literară care, în ansamblul său, rămâne izvor nesecat de cunoaștere și educație atât
pentru cei mici care se identifică cu personajele năstrușnice, cât și pentru copiii ajunși la
profunzimea vieții, copii maturi care datorită operelor sale evadează din cotidianul vieții în copilăria
lipsită de griji.
Ion Creangă s-a impus în literatura română prin oralitatea unui rapsod al neamului care
glorifică lumea satului de la mijlocul secolului al XIX-lea în poveștile și povestirile sale și își
zugrăvește cu splendoare anii copilăriei, deschizând cufărul amintirilor și retrăind cu aceeași
intensitate anii simpli, frumoși și inocenți ai acestei perioade.
Reprezentat al sufletului românesc între popoarele lumii, exponent al cugetului țărănesc
între români, Creangă care este și va rămâne unic în literatura noastră.
Maestru desăvârșit al povestirii, unul dintre cei mai de seamă clasici ai literaturii române și-
a însușit acest loc mai ale datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Însumând cele spuse mai sus, consider că biografia și bibliografia lui Creangă sunt și vor
rămâne copleșitoare pentru posteritate, prin particularitățile stilului, prin oralitate, prin ”țărăniile”
lui înțelepte , prin umorul debordant și plin de vitalitate.
Datorită celor spuse mai sus, opera lui Creanga merită atenția cuvenită, Creangă – omul,
Creangă – pedagogul, Creangă – diaconul, Creangă – creatorul, fiind un torent inepuizabil de
cunoaștere, tradiție, moralitate, educație.
Studiul pe care l-am realizat în această lucrare a urmărit identificarea unor strategii didactice
în relevarea preferințelor elevilor de vârstă școlară mică pentru anumite texte literare.
Rezultatele obținute de subiecții noștri cuprinși în eșantionul specificat confirmă ipoteza
cercetării, evidențiind faptul că elevii de vârstă școlară mică preferă poveștile și povestirile care au
ca temă copilăria, dacă sunt prezentate și analizate într-o formă accesibilă și atractivă lor.
Textele care au ca temă copilăria se pot valorifica atât în activități curriculare, cât și în cele
extrașcolare/extracurriculare (cercuri literare, sezători literare, reviste litarare, vizionări de filme,
piese de teatru).
Spiritul de sinteză și exprimare a capacității de analiză a elevilor se poate dezvolta cu
ușurință în urma studierii unor texte care au ca tema universul copilăriei, utilizând ca metodă
didactică în fiecare oră de stiudiu lectura explicativă. Lectura explicativă poate fi folosită în toate
orele de literatură / citire care vizează înțelegerea textelor literare.
Vârsta școlară mică este cea mai propice pentru a obișnui copilul cu lectura, cu cititul din
plăcere, acest lucru se poate realiza doar prin exercițiu și perseverență din partea celor implicați în
actul învățării. Lecturând, elevii își perfecționează cititul, își stimulează și dezvoltă imaginația,
vocabularul, gândirea, creativitatea, spontaneitatea, inteligența, precum și abilitatea de a selecta
textele care urmează a fi citite.
Poveștile lui Ion Creangă au un caracter realist fantastic, fiind puternic individualizat și
umanizat, tocmai de aceea, elevii de vârstă școlară mică le citesc și le ascultă cu plăcere, fără a-și
pierde interesul și concentrarea. Buna dispoziție este prezentă ori de câte ori intră în contact cu
năzdrăvaniile lui Nică prezentate magistral în Amintiri din copilărie , cu ursul care își pierde coada,
după ce ascultă de vulpea cea șireată, sunt alături de fata moșneagului, susținând-o în călătoria ei și
dezabrobă comportamentul pe care îl are fata babei, devorând momentele pline de umor, nu puține
la număr din paginile operelor lui Creangă.