pentru ca un deceniu mai târziu să fie întregistrate peste 1000 de astfel de cooperative economice. Inventat de
englezi, transportul pe cale ferată l-a avut ca principal dezvoltator pe conservatorul George Hudson, în fruntea
Companiei Midland Railway. În anul 1880 erau deja în funcție 13 500 de locomotive pentru a transporta anual 97
800 de pasageri și 31 500 de tone marfă. O dată cu electrificarea principalelor unități industriale, motoarele cu
abur au lăsat locul celor electrice pentru a face loc celei de a doua revoluții industriale. Printre principalele
invenții din epocă sau contribuții britanice la avansul civilizației se numără: becul incandescent (Humphry Davy,
James Lindsay), locomotiva cu abur (Richard Trevithick), capsa percutoare (John Forsyth), drumurile macadam
(John McAdam), drenarea solului (James Smith), electromagnetul (William Stugeron), inducția electromagnetică
(Michael Faraday), bicicleta (Kirkpatrik Macmillan, Thomas McCall), timbrul poștal (Rowland Hill),
superfosfatul (Bennet Lawes), algebra booleană (George Boole), oțelul Mushet (Robert Mushet), telefonul
(Graham Bell), turbina cu abur (Charles Parsons), electronul (Joseph Thomson), tractorul (Dan Albone), asfaltul
(Edgar Hooley), electroluminiscența (Joseph Round), aeronautica (Frank Barnwell), televiziunea mecanică (John
Logie Baird), motorul cu reacție (Frank Whittle). Prima Expoziție Universală a progreselor științei și tehnologiei a
fost organizată la Londra, în Hyde Park, în anul 1851, din inițiativa Prințului Francis Albert Augustus de Saxa
Coburg Gotha (1819-1861), prin truda lui Sir Henry Cole. Expoziția a fost găzduită în Crystal Palace, o structură
din oțel și sticlă lungă de 564 metri și înaltă de 39 metri, cu o suprafață expozițională totală de peste 9 hectare (92
000 m2). Cei 245 de expozanți, din 38 de țări au prezentat peste 100 000 de obiecte, provenind de la peste 15 000
de producători, în marea lor majoritatea lor englezi și francezi. Cea de a doua Expoziție Universală a avut loc în
anul 1862 în grădinile de la Royal Horticultural Society din South Kensington, sub patronajul Royal Society of
Arts, Manufactures and Trade. Au fost prezenți peste 28 000 de expozanți din 36 de țări și circa 6 milioane de
vizitatori. Pe locul expoziției, materialele de construcție au fost reciclate pentru construcția Palatului Poporului,
cunoscut în prezent ca Palatul Alexandra, sediul postului de televiziune BBC. Evenimentul a fost sărbătorit
triumfal prin o serie de concerte iar muzicieni precum Bennet, Meyerbeer, Auber și Verdi au compus piese
dedicate evenimentului. Din nefericire Prințul Albert a fost secerat de boală cu puține zile înaintea evenimentului.
Pentru a onora memoria lui, în parcul South Kensington s-a ridicat o sală de concert cu 5272 de locuri, denumită
Royal Albert Hall of Arts and Sciences. La inaugurare, compozitorul Saint Saens a cântat scena Bisericii din
opera Faust a lui Charles Gounod.
Arhitectura din epoca Victoriană a fost asemănătoare cu întreaga politică britanică, adică un amestec de
conservatorism și liberalism. Stilurile arhitecturale au purtat denumiri generice precum: Jacobethan, Renissance
Revival, Gothic Revival, Neo-Grec, Neoclassical, Italianate, Romanesque Revival, Second Empire, Queen Anne
Revival, Scots Baronial. Cele mai reprezentative clădiri din epocă sunt: Palatul Westminster, Victoria Building
Liverpool, Școala de Arte și Științe din Gloucestershire, Primăria din Manchester, Biblioteca John Rylands din
Manchester, Tribunalul din Birmingham, Clădirea Aston Webb din Birmingham, Clădirea Gilbert Scott din
Galsgow, Banca Scoției din Aberdeen, Banca Barclays din Sutton, Castelul Balmoral, Colegiul Somerville din
Oxford. Modernismul a pătruns în Marea Britanie începând cu deceniul al doilea și al treilea al secolului XX, sub
numele generic de International Style. Corespunzător denumirii, clădirile acestui curent arhitectural nu au
particularități naționale, sunt comune pentru întreaga Europa, fiind caracterizate prin simplitate, funcționalitate și
facilități moderne: canalizare, apă curentă, instalații electrice, încălzire centrală. Principalele firme de arhitecți
britanici au fost: Pugin and Pugin (1851), Brandshaw Gass and Hope (1862), Hebershon and Fawckner (1870),
MacGibbon and Ross (1872), iar principalul forum academic a fost Royal Institute of British Architects, fondată