Regatul Romaniei

După proclamarea independenței viața culturală a Greviei s-a coagulat în jurul Athenei unde a funcționat
Prima Școală Atheniană (1830-1880), și în insulele Ioniene (Școala Heptanese). În perioada romantică, Noua
Școală Atheniană (1880-1915) a promovat limba greacă vernaculară, cunoscută sub denumirea de limba Greacă
Demotică. Tradiția culturală a Greciei a fost promovată în primul rând de istoricii; Pavlos Kalligas, Stefanos
Kanellos, Theodoros Manousis, Constantine Paparrigopoulos, Dionysios Pyrros, Xenophon Sideris, Georgios
Tersetis, Stefanos Thomopoulos, Spyridon Trikoupis, filozofii; Neophytos Doukas, Theoklitos Farmakidis,
Theophilos Kairis, Adamantios Korais, Athanasios Parios, Plotino Rhodakanaty și dramaturgii: Demetrios
Bernatdakis, Athanasios Christopoulos, Andreas Kalvos, Antinios Matesis, Alexandros Rizos Rangavis, Vasilis
Rotas, Gregorios Xenopoulos. Educatori, jurnaliști, poeți sau oameni de litere au fost: Aganice Ainianos, Soteira
Aliberty, Constantine Cavafy, Athanasios Christopoulos, Christos Christovasilis, Penelope Delta, Georgios
Drossinos, Andreas Embeirikos, Evanthia Kairi, Stavros Kallergis, Sevasti Kallisperi, Andreas Kalvos, Marianna
Kambouroglou, Rallou Karatza, Andreas Karkavitsas, Kostas Keryotakis, Nikos Kazantzakis, Stefanos
Koumanoudis, Panayotis Koupitoris, Kostas Kristallis, Andreas Laskaratos, Eulogios Lauriotis, Lorentzos
Mavilis, Jean Moreas, Elisabeta Martinegou, Stratis Myrivillis, Kostis Palamas, Angeliki Palli, Alexandros
Papadiamantis, Ioannis Polemis, Dimitris Psathas, Joannis Psycharis, Emmanuel Rhoides, Yannis Ritsos,
Alexandros Rizos Rangavis, Giorgos Seferis, Angelos Sikelianos, Vlasios Skordelis, Dionysios Solomos,
Alexandros Soutsos, Panagiotos Soutsos, Eliza Soutsou, Ionna Stephanopoli, Ilias Tantalidis, Gerogios Tertsetis,
Aristotelis Valaoritis, Dimosthenis Valavanis, Spyridon Vasileiadis, Elias Venezis, Demetrius Vikelas, Georgios
Vizynios. Teatrul Regal din Athena a fost fondat în anul 1880 de Regele George I și apoi renovat în anul 1932.
După ce în epoca Otomană literatura Albaniei a fost dominată de poeții musulmani, cu teme și motive dominant
orientale, în secolul următor mișcarea de eliberare națională a fost însoțită aproape exclusiv de lirică patriotică, de
inspirație folclorică, menită să remodeleze conștiința națională. Situată la intersecția marilor imperii, cultura
modernă a Albaniei cuprinde influențe multiple, în primul rând latinești și grecești, dar și slavonești, germane sau
franceze. Cei mai distinși oameni de litere au fost: frații Ndre Mjeda și Lazer Mjeda, Anton Xanoni, Mati
Logoreci, Andon Zako Cajupi, Gerolamo De Rada, Zef Jubani, Thimi Mitko, Pashko Vasa Pasha, Sami și Naim
Frasheri, Zef Schiro, Gjergj Fishta, Zef Serembe, Gavril Dara, Elena Ghica, Filip Shiroka, Mihal Grameno, Risto
Siliqi, Aleksander Strave Drenova, Naum Vequilharxhi, Faik Konitza, Mitrush Kuteli, Kristo Floqi, Luigi
Gurakuqi, Lazar Eftimiadhi, Fan Noli, Haki Stermilli, Millosh Gjergj Nikolla, Lasgush Poradeci. Societatea
Literară a Albaniei, denumită Agimi, a luat ființă la 15 Iulie 1901 din inițiativa unor membri ai clerului pentru a
stimula literatura în limba Albaneză și pentru a fixa standardul noului alfabet. Cel mai important organ de presă a
fost magazinul Albania fondat în anul 1897. Teatrul Național al Albaniei a fost ridicat în anul 1930 utilizând un
material experimental denumit Populit (beton armat cu lemn). Cu o veche tradiție culturală, Episcopia de Orhida
a fost un fel de Jerusalem al Balcanilor cu cele 365 de biserici și capele grupate în jurul lacului cu același nume.
În epoca monarhiei noastre, continuatori de marcă ai vechii Școlii Literare de la Orhid au fost: Gjorgji Abadziev,
Kosta Abras, Dimitrija Cupovski, Stojan Hristov, Vasil Iljoski, Risto Krle, Krste Misirkov, Georgi Pulevski,
Anton Panov, Koco Racin, Vojdan Cernodrinski, Kole Nedelkovski, Kieirl Pejcinovik, frații Dimitar și
Konsdtantin Miladinov, Grigor Prlicev. Teatrul Național al Macedoniei din Skopje și-a deschis porțile în anul
1945.