34
Casa Canta /Ghika-Budeşti
(str. Carol, nr. 34 )
Familia Canta era, lucru cunoscut, o ramură a Cantacuzinilor moldoveni. Nicolae Canta,
de mai multe ori ministru în domnia lui Mihail Sturdza (1834-1849), era artizanul multora dintre
proiectele financiare ale domnitorului. A fost căsătorit cu Pulheria, fiica logofătului Dimitrie
Sturdza de la Miclăuşeni. Căsătoria le-a fost binecuvântată cu nu mai puţin de 18 copii (din care
13 supravieţuitori). Reşedinţa rurală a familiei era la Horodniceni, Suceava. După o tragedie fa-
milială, reşedinţa preferată a devenit Hoiseşti, nu departe de Cotnari.
Casa cu etaj, bine construită, aparţinuse părintelui acestuia, vornicul Iordache Cantacuzino.
Este amplasată la strada mare a Copoului, la intersecţia cu strada Toma Cozma (avea un acces
şi dinspre această uliţă). Pe la 1840, clădirea este reamenajată, ajungând la înfăţişarea de astăzi,
cu cele două coloane mari, capiteluri în stil corintic, şi cu balconul central al salonului de la etaj.
Casa din Iaşi a fost închiriată de vornicul Alecu Canta Poştei Ruseşti, aici sosind scrisorile şi ga-
zetele venite de la Chişinău, Kiev sau St. Petersburg.
Mai târziu, în casa Canta a locuit pictorul Eugen Ghika-Budeşti, care era soţul Elenei, fiica
lui Basil Cantacuzino (revoluţionarul de la 1848). În vremea lui, casa s-a umplut de picturi per-
sonale şi de piane, arta plastică şi muzica fiind deopotrivă la mare cinste.
Dintre copiii lui Nicolae Canta, s-a remarcat Maria (1822-1898), ca animatoare a vieţii cul-
turale a epocii. Aceasta a fost căsătorită cu G. Stratulat, iar apoi cu cneazul Alexandru Cantacu-
zino, din ramura emigrată în Rusia. După 1850, aceasta a plecat în Franţa şi Italia, unde i-a fost
un ultim sprijin lui Nicolae Bălcescu. La Paris, a fost muza a doi pictori faimoşi în epocă: Theo-
dore Chasséreau şi Puvis de Chavannes. Ea a devenit şi soţia celui din urmă, care a zugrăvit-o
la Pantheonul francez, în chipul St. Geneviève, ocrotitoarea Parisului. În capitala Franţei l-a reîn-
tâlnit şi pe nepotul său, Th. Pallady, venit să studieze pictura.
Pe la 1904 casa Canta a fost cumpărată de acelaşi bancher, Leon Juster, care a renovat-o;
tot el a amenajat gheţăria şi a refăcut grilajul înconjurător. Pe la 1930, urmaşul său, Marcu Juster
a închiriat clădirea Şcolii de Menaj. La 1941 aici funcţiona Şcoala Urbană de Gospodărie. După
1947, clădirea a trecut în administrarea Universităţii, care a renovat-o, amenajând aici „Casa
Universitarilor”. Cel care s-a ocupat de această refuncţionalizare, ca administrator, a fost istoricul
şi juristul G. Băileanu, care a şi scris despre clădire.