93Copou executat de arhitectul peisagist Karmazin-Cacovschi. Iluminatul cu gaz aerian a Grădinii
Publice a fost decisă de prim-ministrul M. Kogălniceanu în iulie 1860. Eforia a întocmit imediat
un deviz şi a făcut publicaţia licitaţiei (mezatului) la 22 iulie 1860. Oferta cea mai convenabilă
Eforiei a aparţinut negustorului evreu Simon Iosipovici. Trebuiau executate 40 de felinare, pen-
tru preţul de 117 lei bucata, cu stâlp şi lampă, de aceeaşi formă şi calitate ca ale felinarelor de pe
uliţele principale ale oraşului. Stâlpii erau de stejar, vopsiţi tricolor, iar lămpile erau boite verde.
Suma totală de 4680 lei era supusă aprobării Ministerului de Interne la 23 iulie 1860, iar aproba-
rea a sosit la 28 august 1860.
Podoaba Grădinii Publice de la Iaşi a fost reprezentată de Obeliscul Leilor– cunoscut şi ca
„Monumentul Regulamentului Organic”, a cărui piatră de fundaţie a fost pusă în 1834, dar care
a fost realizat pe la 1841. Conceput de Gheorghe Asachi, obeliscul amintea de originile romane
ale Iaşului - Municipium Iasiorum. Acest însemnat cărturar al oraşului a dorit să redea vechii ca-
pitale piatra sa de fundaţie - Monumentum Princeps. Totodată, cei patru lei care sprijină obeliscul
sunt înarmaţi cu spade ale căror lame sunt decorate cu ghirlande vegetale. Acest detaliu îi iden-
tifică drept „lei sturdzeşti”, aşa cum apar aceste feline în stemele familiei domnitorului Mihail
Sturdza.
Obeliscul Leilor are faima de a fi cel mai vechi monument de for public din ţară, aflat astăzi
în operă. Cu toate acestea, un alt simbol al Iaşului reuşeşte să pună în umbră acest monument.
Este vorba despre Teiul lui Eminescu, aflat la doar câţiva paşi. Emblematic pentru creaţia emi-
nesciană, teiul este simbol romantic, hrănit nu din tradiţia românească, ci în spiritul german care
a marcat anii de studii ai poetului naţional.