98
Cazarma mare din Copou
R
egulamentul Organic, o primă Constituţie a Principatelor, elaborat la 1830, prevedea în-
fiinţarea Armatei Naţionale („Miliţia Pământeană”). În primele decenii, cazărmile au fost
amenajate în incinta Curţii Domneşti sau, cu extindere, în grădina acesteia. Reamenajările
clădirilor destinate militarilor au fost realizate după proiectele arhitectului N. Sungurov, lucrări
încredinţate spre execuţie arhit. Johann Freywald.
Amplasarea cazărmilor în plin centrul oraşului aducea numeroase neajunsuri, cerând o
altă soluţionare. Încă din 1845, inspectorul general al Armatei cerea domnitorului Mihail Sturdza
să se construiască o cazarmă nouă pe dealul Copou, dincolo de bariera oraşului şi de şanţul
acestuia. Acolo exista şi punctul de control, precum şi şanţul pentru semi-fortificarea oraşului.
În anul 1849, Grigore Al. Ghica începe proiectul unei noi cazărmi, pe un teren al mănăstirii
Trei Ierarhi. El avea în vedere un plan foarte amplu, al unui edificiu cu patru laturi ridicat pe
patru nivele, imens pentru posibilităţile financiare ale Moldovei din acea epocă. Până la sfârşitul
domniei acestuia, în 1856, s-au realizat doar temeliile şi parterul până la jumătate. Lucrarea a
fost lăsată apoi în paragină.
În 1866, guvernul a cerut arhitectului Carol Kugler să întocmească un proiect redus al Pa-
latului Oştirii, dar şi acesta avea în vedere o clădire prea mare pentru resursele ţării. Iniţiativa a
reapărut la 1870, când arhitectul P.A. Tabai a realizat proiectul pentru o cazarmă cu 2000 de os-
taşi, după documentaţia aprobată de guvern. Lucrările s-au desfăşurat din 1872 până în 1880.
Palatul a fost conceput în stil neogotic, ce conferea edificiului un aspect de cetate, de fortificaţie.
Palatul Oştirii, în forma păstrată până azi, este doar o aripă a proiectului iniţial, lăsân -
du-se la o parte corpul central şi aripa dreaptă. Lângă acest palat s-a zidit şi o clădire mai mică,
având doar două niveluri, pentru escadronul de Jandarmi călări de la Iaşi, precum şi Spitalul
Militar, depozit de muniţii, grajduri, ş.a..
În afara Cazărmii celei mari, în această parte a oraşului au mai fost amenajate şi alte unităţi
militare. Peste drum de Grădina Publică se afla platoul unităţii de Cavalerie, pe care s-a ridicat
Monumentul Cavaleristului. În spate, spre strada Codrescu, se păstrează şi astăzi pavilioanele
unităţii de cavalerie. În aceste grajduri au fost adăpostiţi şi caii regimentului de Gardă Regală,
în timpul refugiului de la Iaşi, din anii 1916-1919. Paralel cu strada Carol I, pe strada Codrescu,
erau amplasate mai multe asemenea unităţi militare. Între ele şi Cazarma Batalionului 4 Vână-
tori, învecinat cu Piaţa Sturdzoaiei.