Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

(NeluLucian) #1
Petre Dulfu

ªi aleargã-n lungul curþii, glãsuind: – Sãriþi! foc, foc!
Auzindu-l slujitorii, în picioare-au fost pe loc.
Apã toþi cãrau în doniþi, ºi-o turnau peste vãpaie.
Auzise ºi boierul strigãtele din odaie
ªi sãri din pat sã meargã repede la stins ºi el.
¤nsã-n prag... deodat-aminte îºi aduse de inel.



  • Ia stãi! se gândi. ªi-l scoase, îl dãdu cucoanei: – Þine!
    Eu pe-afarã... cine ºtie? Tu, o sã-l pãzeºti mai bine.
    Dar abia ieºi stãpânul. Zvâc! Pãcalã – din pridvor,
    Unde-ascuns la geam stãtuse – intrã-n casã biniºor.
    Lângã pat se furiºeazã, la cucoana, ºi-i grãieºte
    (Ca ºi când ar fi boierul): – Nu-i nimic, te liniºteºte!
    Focu-i stins. Ia dã-mi inelul, ºi-apoi dormi nainte, dragã!
    Cuconiþa, somnoroasã, biata, d-unde sã-nþeleagã
    Cã acela ce-i vorbeºte, nu-i boierul, ci e sluga?

  • Na! rãspunse... Iar Pãcalã, înhãþând inelul... fuga!
    A ieºit cu el pe uºã, fãr-a mai grãi nimica.
    ..................


Iatã-n urmã ºi boierul: – Ei, ne-a fost degeaba frica.
Niºte paie-ardeau, departe ºi s-au stins pe loc. Pãcat,
Numai pentru-atâta lucru, somnul cã ni l-am stricat!
Unde mi-e inelu’ dã-mi-l... Ea se uitã cu mirare:



  • Ce inel sã-þi dau, bãrbate!

    • Mai mã-ntrebi?! Glumeºti, îmi pare.
      Doar inelul care-n mânã þi-l pusei când am plecat!



  • Eºti în minþi? Mai adineaori, n-ai venit ºi þi l-am dat?!
    ªi cu el în mânã, grabnic, n-ai ieºit pe uºã iarã?

  • Eu, nevastã? Vai de mine! Uite-acuma viu de-afarã.

  • Aº! se poate? Fugi de-acolo, omule, doar nu-s nãucã!
    Sau, în lipsa ta, pe-aicea, n-o fi fost doar vro nãlucã.

Free download pdf