Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

(NeluLucian) #1
Petre Dulfu


  • Da, aºa-i! mai mulþi rãspuns-au.

    • Aº! le zise supãrat
      Cel d-întâi. De unde? Glasul înadins ºi l-a schimbat
      Sã ne-nºele vrea, tâlharul, doar l-om dezlega cumva!
      Nu pricepeþi ºiretlicul? Parcã noi vom asculta.
      Parc-o sã-l lãsãm din mânã. Las’ cã ºtim ce facem doarã,
      N-ai sã ne mai tragi, Pãcalã, d-azi nainte tu pe sfoarã!
      Hai, tovarãºi, sus odatã!... apucaþi colea de sac.
      .................




ªi-nhãþându-l strâns, aruncã, iute, pe vãcar în lac.
Pleac-apoi spre sat cu toþii, într-un vesel chiuit.



  • Dumnezeu de-acum sã-l ierte, fraþilor. Noi i-am plãtit!
    Dar în sat abia sosirã, ºi deodatã... ce sã vadã?
    Dupã ei, pe drumul neted, o mândreþe de cireadã
    Nainta, cât þine drumul, adunatã cu iuþealã
    De un om, c-un bãþ, din urmã. ª-acel om... era Pãcalã!
    Când au dat de el cu ochii, bieþii oameni, înlemniþi,
    Cruce ºi-au fãcut cu toþii. – Tii, strigoiul! ian priviþi!
    Iar Pãcala, dã-i nainte! Strigã dupã boi, aleargã.
    A bãgat cireada toatã, în ograda sa cea largã.
    ..................

  • Mãi! îi zise cu mirare, când s-au mai dezmeticit
    Unul din sãteni. Da bine, cum?... în apã, n-ai murit?

  • Precum vezi! grãi Pãcalã.

  • Maicã! omul se-ncruci,
    Ãsta-i dracul! iese teafãr, chiar ºi-n foc de l-ai zvârli.
    Iar un altul: – Dar mândreþea de cireadã, adunatã
    ¤n ocol la tine, unde o gãsiºi aºa deodatã?

  • De, rãspunse iar Pãcalã. Unde vreþi s-o fi gãsit,
    Dacã nu sub apã-acolo, unde voi m-aþi azvârlit?!

Free download pdf