Gruie-al lui NovacFometoase haite mari,
Ba de turci, ba de tãtari!
* * *Din unealta de cosit,
Sabie de rãzboit,
Lance de-alungat pãgânii
¤ºi fãceau atunci românii.
Se luptau bãrbaþii, cete,
Iar copii, neveste, fete,
Cu unchiaºii cei cãrunþi,
Pribegeau prin vãi, prin munþi.
ªi copii, femei, unchiaºi,
ªi bãrbaþii vii rãmaºi,
Când se-napoiau grãmadã,
Pe la cuiburi... ce sã vadã?
* * *Maldãre doar, fumegoase,
De tãciuni... în loc de case.
Iar din vatra sfãrâmatã,
Chiar cenuºa... spulberatã!
Toþi pe lucru s-aºterneau,
Cuiburi, altele-ºi clãdeau
Spre-a fi arse iar μ azi, mâini μ
De nãvãlitori pãgâni!
Vai, vai! ce-am tras, ce-am jelit,
Veacuri lungi, necontenit!