Petre Dulfu¤i dusei – spre dezmierdare
O mireasã mândrã – care
Numai dintr-un sãrutat,
Capul jos i l-a zburat.
CÂNTUL VI¤N ÞARIGRADColo-n Þarigradul mare
Iatã vin, din depãrtare,
Trei spãtoºi voinici drumeþi...
Uliþele bat, semeþi.
Prin oraºul pãgânesc
Toatã ziua hoinãresc.
Iar pe la sfinþit de soare,
Unde trag, mãi frãþioare?
Trag toþi trei, sã chefuiascã,
Drept la crâºma-mpãrãteascã.
Urcã treptele-n pridvor
Intrã, ca la vatra lor.
ªed pe scaune, se-ntind,
Trei pereþi întregi cuprind.
Bat cu pumnul tare-n masã:
- Hei, Aniþã crâºmãreasã!
Crâºmãriþa vine-n grabã:
- Ce poftiþi, drumeþi? întreabã
CUPRINS