Petre DulfuNu-i prânz nici pe la chindie.
„Ha! dar asta ce sã fie?“
Rãu Novac se necãjeºte,
Plugu-n brazdã ºi-l opreºte.
Scosu-ºi-a din jug plãvanii,
Ce suflau abia, sãrmanii.
I-a mânat colea, sã pascã,
Foamea sã ºi-o potoleascã,
¤n dumbrava cea tãcutã,
De un dulce vânt bãtutã.
Iarã el cu faþa trasã,
Sub un fag bãtrân se lasã.
ªade rãzimat în coate,
De flãmând abia mai poate.
ªi la deal spre-a sa ogradã
Când se uitã, ce sã vadã?
Novãceasa tot venea
Dinspre casã, cât putea.
Pe Novac al ei cãtând,
Tot de dânsul întrebând.
Iatã-n urmã cã-l vãzu
ªi: – Bun lucru! ea-i dãdu.
- Vai! rãspunsu-i-a rãstit,
Fãrã sã-i fi mulþumit,
Soþul ei, sãrind de jos,
De sub fagul rãmuros.