Gruie-al lui Novacªi pornind în ºir, dau zor
Dupã mândrul Negruºor.Merg nebuni, îl tot alungã,
Aº! de unde sã-l ajungã?
Negruºor fugea, fugea...
Tot mai mult din ochi pierea!Dar cu Negru-al sãu, deodatã,
Gruia, hop! se-ntoarce, iatã,
Se aruncã-n tãtãrime,
Ca un vifor din nãlþime.Fug tãtarii iepureºte.
Gruia dupã ei, ºoimeºte!
Scoate sabia, loveºte
ªi pe toþi îi prãpãdeºte.Hai apoi într-o-ntinsoare
Vesel ca un mândru soare,
Din pustiul tãtãresc
Spre pãmântul românesc.CÂNTUL IXVOICHIÞA ªI MAMA EI
Tot pãmântul de umblai,
Fatã-n lume nu aflai,
La fãpturã mai pe plac,
Decât Voica lui Novac.CUPRINS