Petre DulfuIar pe drãgãlaºa-i fatã,
Roabã de pãgâni luatã.
Gruia tot intra, ieºea,
Pace nici el nu-ºi gãsea.
Iatã-mi-l oprit în prag:
- Mamã scumpã!... tatã drag!
Nu mai pot sã stau... iertaþi,
Voie de plecat sã-mi daþi!
- Unde sã pleci, fãtul meu?
¤l întreabã taicã-sãu.
Dor þi-e iarãºi de-nsurat?
Gruia scoase un oftat:
- Nu mi-e, tatã, sã mã-nsor,
Azi de Þarigrad mi-e dor!
Alelei, Dârvici pãgâne,
Alelei, fecior de câine!
Pe Voichiþa ne-ai furat,
ªi te crezi acum scãpat?
Am sã plec... ºi nu voi sta,
Piept cu tine pân-oi da,
Pânã n-oi aduce acasã
Pe a mamei floare-aleasã!
- Of! mãicuþa lui grãi,
Dragul mamei, bine-ar fi!
Pe Voichiþa, cum n-aº vrea
S-o aduci la vatra mea?