Gruie-al lui Novacªi-apoi nu mi-e doar de mine,
Ci mi-e, Gruio, ºi de tine;
Cã, pornit pe bãuturã,
Nu prea ºtii sã þii mãsurã.
Turcii-s viþã blestematã,
Ai s-o paþi, mã tem, odatã!
- Hi, ºoimane! hi, mai tare,
C-o sã ai azi de mâncare.
ªi-adãpat vei fi la vreme.
Iar de mine... nu te teme.
ªtiu eu seama turcilor,
Cã doar eu sunt popa lor!
Calul, pricepând cuvântul,
Se porneºte iar, ca vântul;
Uliþi câte douã sare,
Pânã dã-n piaþa mare.
Acolo, din lungu-i zbor,
Trage-al lui Novac fecior,
Cu-al sãu ºoim sã s-odihneascã
Drept la crâºma-mpãrãteascã.
Strigã tare din portiþã:
- Hei, Mariþã crâºmãriþã,
Grajd, pentr-un fugar bun, ai? - Am grajd, pentru zece cai!
El descalecã grãbit:
- Iatã! Negrul mi-e trudit.