Petre Dulfu
........
Ea spre casã se repede.
Gruia,-n crâºmã, cum o vede:
- Unde-ai fost, cãþea ºireatã?
- ¤n vecini, la o suratã.
- ªezi acasã, dracului,
Nu-mbla prin vecini, hai-hui!
Galbeni mulþi apoi a scos,
ªi i-a risipit pe jos: - Na! culege câþi îi vrea,
ªi mai adã vin, colea!
Ea-i culege toþi, cãlduþi,
Hai pe urmã-n beci la buþi.
Vin din nou cu vadra-i carã,
Gruia bea... mai cere iarã,
Pânã când odaia toatã
Se-nvârtea cu dânsul roatã.
Capu-atunci pe mas-a pus,
ªi-adormi voinicul, dus.
Crâºmãriþa-nvioratã,
Pe fereastr-afarã catã.
Face semn la turci: – Hei, iute!
¤narmaþi, ei vin mii, sute.
Ca o turmã s-adunarã,
Nu-ncãpeau, de mulþi, pe-afarã.
Nici în crâºmã nu-ncãpeau,
Stau ºi la român priveau.