Petre DulfuMoºul dã un pas nainte
ªi se roagã mai fierbinte:
- Dacã nu-l faci vânzãtor,
Fii atuncea-ndurãtor!
Eu sunt popã creºtinesc,
Lasã-mã sã-l spovedesc,
Cã-i pãcat, pãcat, stãpâne,
Ca sã moarã ca un câine!
- Ba sã moarã ca un câine!
Asta-i vrerea mea, bãtrâne!
ªi-acum pleacã, nu mai sta!
Dacã þii la viaþa ta.
Din palat Novac coboarã,
¤nspre temniþã el zboarã;
Dar un turc adus de spate
Sare grabnic: – ¤mpãrate!
ªi voi sfetnici! vã-nºelarãþi!
Rãu fãcut-aþi de-l lãsarãþi!
Cum? n-aþi priceput nimic?
Nu-i cãlugãr! ci voinic!...
Hainele-s cãlugãreºti,
Vorbele-i sunt novãceºti!
¤mpãratul, mânios,
Strigã pe fereastrã jos:
- Turcilor! tãiaþi-i drumul!
Turcii dau zor, cu duiumul.