Petre DulfuCã de când eºti în robie,
Mai pierdut-ai din tãrie.
Eu sã bat mijloacele,
Cã le ºtiu soroacele!
Vezi – din câþi au spadã-n mânã –
Viu un turc sã nu rãmânã!
Care-mi scapã teafãr mie,
Nu cumva sã-þi scape þie!
ª-unde sar pe turci o datã...
Valeu! Maicã Preacuratã!
Doar cu coatele-i loveau,
Uliþi printre ei fãceau.
P-unde Gruia strãbãtea,
ªtiþi turcimea cum cãdea?
Cum cad toamna la pãmânt
Frunzele, când bate vânt.
Iar pe unde dã Novac,
Turcii ºtiþi pe jos cum zac?
Ca ºi iarba cea-nfloritã,
De-un cosaº când e cositã.
ªi nici iarbã, ºi nici grâu,
Numai sânge pânã-n brâu.
Dup-un ceas ºi jumãtate,
N-au cu cine se mai bate!
* * *Ei stãturã faþã-n faþã,
Plini de dor s-au strâns în braþã...