Petre DulfuMult au stat aºa, oftând,
Cu-al Voichiþei chip în gând.
Pân-odat-un nechezat
Ca din vis i-a deºteptat.
Sar, se-ntorc, ºi-n faþa lor
Ce zãresc? pe Negruºor!
C-o ºea toatã mãrgãrint.
Scãri de aur, frâu de-argint!
Gruia pe spinare-l bate:
- A, fugarule fârtate,
De când nu ne-am mai vãzut,
Tu pe unde-ai petrecut! - La Dârvici, stãpâne-acasã,
Lui vândut de crâºmãreasã!
Pânã azi, când pe Dârvici
L-adusei la moarte-aici.
Gruio! ce noroc pe mine,
Ca sã dau aici de tine!
Dupã Negru, cât colea,
Roibul lui Novac venea.
.........
ªi sãrind în ºea pe cai,
Amândoi vitejii, hai,
Dintre ziduri pãgâneºti,
Iar, spre munþii româneºti!