Petre DulfuRepede la fug-o-mpunse,
Pe voinicii turci i-ajunse.
ªi cu dânºii s-a tot dus,
Pân’ la-mpãrãþie sus.
La-mpãrat când a sosit,
Gruia-n faþã-i s-a oprit:
- Bun noroc ºi sãnãtate!
Iatã-mã-s, venii, nãlþate.
Oaste-mi dai ca sã mã bat?
Sau la ce tu m-ai chemat?
¤mpãratu-n faþa sa
Când îl vede, drept, aºa,
Nelegat, neferecat,
ªi la brâu c-un paloº lat,
La-nceput, încremeneºte;
Dar apoi se stãpâneºte:
- Bun sosit! îi zice. ªtii
Pentru ce eu te poftii?
Aº dori grozav, creºtine,
Sã mã-ncredinþez prin mine:
Eºti aºa viteaz anume,
Cum te crede-o-ntreagã lume?
Sã te pun vreau la-ncercare,
Dacã nu-i cu supãrare!
- Cu plãcere! zise Gruie,
Nici o supãrare nu e!