Gruie-al lui Novac- Gruio! bani îþi dau, câþi vrei,
Numai cruþã anii mei!
Gruia ochii ºi-a-ncruntat,
ªi din gur-a cuvântat: - Þine-þi banii! nu-i vroiesc!
Am eu câþi îmi trebuiesc...
Nici arginþii tãi nu-i vreau,
Nici viaþa nu þi-o iau.
Plec în þara mea,-mpãrate,
Sã rãmâi cu sãnãtate!
Din palat apoi coboarã,
Sare-n ºea pe cal, ºi zboarã.
Iar spre poartã când zbura:
- M-ai avut în mâna ta...
Sã rãmâi de azi cu bine,
Vrednic nu fuseºi de mine!
¤mpãratu-n prag stãtea:
- Te-am avut în mâna mea.
Du-te, Gruio, mergi cu bine,
Vrednic nu fusei de tine!
ªi pe Negruºor cãlare,
El se duce-n goana mare,
Nori de praf în urmã-i lasã...
Merge, zboarã... pân-acasã.