Petre Dulfu
Ajungând în Valea rea,
Caldul soare-i dogorea,
Iatã-i, se opresc, mãi frate,
Sub un brad cu crengi plecate.
Sultãnica masã-ntinde,
Scoate din desagi merinde.
Amândoi apoi s-aºeazã,
Odihnesc ºi ospãteazã.
Iarã el a cuvântat:
(¤l pãºtea parc-un pãcat!)
- Scumpo, nu-mi cântaºi de mult
Ian începe... sã te-ascult.
Cântã-þi, mândro, cântecul,
Cã mi-e drag ca sufletul! - He! cânta-þi-aº bucuroasã,
I-a rãspuns a lui frumoasã,
Dar de-ncep eu a cânta,
Frunzele s-or clãtina,
Munþii, vãile-or vui...
Arambaºa s-o trezi;
Arambaºa cel vestit,
Care stã prin munþi dosit:
Cãpitanul de voinici,
Ce-i stãpân prin vãi p-aici.
ªi simþind c-aici suntem
Va veni la noi, mã tem.