Gruie-al lui NovacSus, vedeþi voi, pe colinã,
Cea vãpaie de luminã?
Nu-i vãpaie arzãtoare!
Acolo lucesc la soare
Mândre case cu ceardac,
Casele lui moº Novac.
Casele când le vãzurã,
Fetei drumul îi dãdurã,
ªi-ntr-acolo, toþi vrãjmaºii
¤ºi cârmirã-ndatã paºii.
* * *Moº Novac la o fereastã,
Sus, vorbea cu-a sa nevastã:
- Dragã, somnul m-a furat,
ªi urât vis ce-am visat!
Mã prãdau tãtari, o ceatã...
Se-mplineºte visu-mi, iatã!
Vin tãtarii... vezi cum suie?
Vin! ºi-acasã Gruia nu e.
Deci, tovarãºa mea! sai,
Mânã de-ajutor sã-mi dai!
- Ce sã fac, femeia-ntreabã.
- Carã-mi la sãgeþi, degrabã.
Sã le cari cu traista-n casã,
ªi sã mi le pui pe masã.
Bine vorba nu sfârºea,
Tãtãrimea ºi sosea.