Petre DulfuEl spre gâtul lui se lasã,
ªi-i sãrutã coama deasã.
Sare-apoi, cu spada-n mâna
La oºtirea cea pãgânã.
ªi-o aºterne jos pe loc,
Cât ai coace-o turtã-n foc.
Stau tãtarii-n drum tãiaþi.
Ca ºi snopii seceraþi.
* * *Cu tãtarii cum sfârºi,
Cãtre casã drept porni.
Iar în patul aºternut,
Sus, acasã, ce-a vãzut?
Taicã-sau zãcea pe spate,
Mort, cu buzele-ncleºtate.
Lângã el, mãicuþa sa,
Genuncheatã jos, plângea.
Gruia stete ca-ngheþat.
Iar la urmã, s-a plecat,
Sãrutãri de foc a pus
Pe obrajii celui dus.
- Tatã, tatã! ce-ai fãcut?
Tu, cel tare, mi-ai cãzut?
O, stejarule frumos,
Cum te dete vântul jos!
...........