Petre DulfuSuliþã sã nu-l rãzbeascã,
Nici sãgeatã sã-l rãneascã!
De l-or da la fund în apã,
Va-nota ºi – poate – scapã!
Foc dacã i-or da, s-aprinde
ªi frânghia ce-l cuprinde!
Soliman în jur priveºte.
Mai la vale ce zãreºte?
Lâng-o moarã pãrãsitã,
Vede-o piatrã nãmolitã.
Nu prea micã: mãriºoarã,
Piatrã zdravãnã de moarã.
Merge iute drept la ea,
Dar s-o miºte nu putea.
Oamenii pe loc ºi-i cheamã;
Turci vreo opt la ea se-nhamã
ªi de-abia o rãsturnau,
Nãduºelile-i treceau.
Gruia-n luntre nici visa,
El pe spate, dus, dormea.
De gât piatra i-o legarã,
Jos în apã-l rãsturnarã.
Când l-au aruncat de sus,
Piatra dupã el s-a dus.
Oltul mânios urla,
Apa-n douã-ºi despica.
.........