Petre DulfuCând slãbea ºi s-afunda,
Iar deasupra-l ridica.
Nime-n lume nu venea,
Nime-n lume nu-l vedea,
Cum se chinuia-notând,
De-ncordare greu suflând.
Doar Ileana a venit,
Numai dânsa l-a zãrit.
Ei semn rãu i s-arãtase
ªi-ntr-acolo apucase.
Ea ºtia sã-noate-n râu,
ªi-un cuþit avea la brâu.
Dânsa-ndatã ce-l zãri,
De pe mal în râu sãri.
Când o vede, el grãieºte:
- Hai, Ileano, hai, grãbeºte!
Cã pietroiul rãu m-apasã,
ªi puterile mã lasã!
Merge-not Ileana, iatã,
Taie funia pe datã.
Piatra mare-n valuri picã,
Apa-n douã se despicã.
Valurile se bãteau,
¤mprejur vârtej fãceau,
Stropi spre ceruri azvârleau,
ªi-ndelung bolboroseau.