Gruie-al lui NovacDar când Negru-a nechezat,
Poarta-n trei s-a despicat!
Intrã, lasã calu-afarã
Priponit de-un stâlp la scarã.
Trepte câte douã sare
Iatã-l în odaia mare.
Când vãzu pe mândra-n pat,
Lumea i s-a-ntunecat.
Iarã ea, când îl zãri,
Galbenã din pat sãri:
- Tatã, nu-mi ciopli sãlaº!
Frate, sapa jos s-o laºi!
Soro, zvârle scãldãtoarea!
Mamã, stinge lumânarea!
De-al cui foc m-am bolnãvit,
Este-n casã, mi-a sosit!
Dulce-n braþe-apoi se strâng,
ªi, de bucurie... plâng.
* * *Dupã ce s-au logodit,
Peste-o lunã-au ºi nuntit.
Gruia, de la el din sat,
¤ntr-o sâmbãt-a plecat
C-un ºir lung de cãlãraºi,
Cu vreo sutã de nuntaºi,