Gruie-al lui Novac
Dupã masã, horã-ntinsã,
Tot mai largã, mai aprinsã.
Chiuia-n joc, frate dragã,
Satu-ntreg, o þarã-ntreagã!
CÂNTUL XXIII
XXIII Legea
Gruia, cu Ileana sa.
Sus colo-n conac trãia
Albe zile de plãcere,
Dulci ca fagurul de miere.
.........
¤ntr-o dalbã zi de mai,
Iatã, vin pe drum, cu-alai,
ªi din cale se opresc
La conacul novãcesc:
Paºa din Rusciuc, Nazim,
ªi cu Hogea Ibrahim –
Hogea Þarigradului,
Omul împãratului.
Vin la Gruie-al lui Novac,
Urcã treptele-n conac:
- Bun noroc! – Amin! Cu bine!
Ce v-aduce pe la mine? - Noi de la-mpãrat venim,
Gruio, sã te sfãtuim:
CUPRINS