Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Ispr[vile lui P[cal[

• Ce? abia doar ai venit,
  Pleci din nou? l-întreabã fraþii.


• Plec, rãspunse el grãbit,
  Sã mã bag ºi eu la popa!
  Ei stãturã-n loc miraþi:


• Cum, mãi frate! Nu eºti zdravãn? Vrei ºi tu ca noi sã paþi?
  Dar el nici cã-i mai ascultã. Iese-n drum ºi, hai, nainte!
  ...................

Iatã-mi-l la popa-n curte: – Bine te gãsii, pãrinte!
Popa – barbã roºcovanã, chip ursuz, întunecat –
De pe scaun din cerdacu-i, în picioare s-a sculat:

• Bun sosit, mãi bãietane! Ce vânt te-a adus la noi?


• Pãi... argat aº vrea sã intru, taicã! sau... cioban la oi.
  Ce zici? N-ai cumva nevoie?
  
  
  • He! ba cum nu? ªi cioban,
    ªi argat îmi trebuieºte. Spune, cât îmi ceri pe an?
  
  
  
  


• O! cât pentru asta... lesne vom ajunge la-mpãcare!
  Þiu mai mult la casã bunã, decât la simbrie mare.
  Nu-þi cer platã eu, nimica. Las la buna-þi chibzuialã,
  Cât îi vrea sã-mi dai.
  
  
  • Prea bine. Te primesc! Dar... c-o-nvoialã:
    Tu pe mine vreodatã dacã te vei mânia,
    Sã-þi jupoi, cu cosorelul, de pe spate o curea.
    Dimpotrivã, eu pe tine de m-oi supãra, sã ai
    Drept ºi tu de pe spinare o curea atunci sã-mi tai.
  
  
  
  


• Aº! te vãd om bun, pãrinte; nu-s nici eu cum þi se pare.
  S-ar putea s-ajungã treaba între noi la supãrare?


• Nu! dar asta mi-e-nvoiala cu argaþii. Vrei? te-opresc.
  Nu voieºti?... e largã lumea!
  
  
  • Vreau! De ce sã nu voiesc?
  
  
  
  


• Iarã anul, mãi bãiete, þi se va-mplini, ºtii când?