Dulfu Petre - Ispravile lui Pacala (Cartea)

Petre Dulfu

Spre izlaz, în zori, cu turma, hai ºi popa, se sculã.
Dupã el tiptil se duse... între niºte spini stãtu:
Iac-aºa... sã nu mã simtã!
Aº! Pãcalã îl vãzu.
ªi-ncepu cu foc sã cânte. Iarã oile-au lãsat
Iarba ºi-ncepurã jocul. Popa... a rãmas holbat.

• Uite, mã! Drãcia naibii! Pentru asta-mi vine darã
  Moartã de flãmândã-acasã turma-n fiecare searã?
  Doamne! se mira-ntru sine. Când, minune ºi mai mare?
  Numai ce se pomeneºte, hop, ºi el, în sus cã sare.
  ªi sãrea, mãi nene, popa... ºi juca-ntre spini, sãracul,
  Fãr’ sã vreie, hopa-tropa – de credeai cã-l poartã dracul.
  Iar, cu fluieru-i, argatul face câþiva paºi nainte,
  Se aºeazã-n faþa popii... ªi sã vezi joc pe pãrinte!
  ªi sã fi vãzut în ochii lui Pãcalã bucurie,
  Când în spini vedea cum popa: haina, barba ºi-o sfãºie?


• Ho! pãrintele strigat-a. Vrei sã cânþi, bre, pânã mâine?
  Nu-þi ajunge?
  Iar Pãcalã: – Ce?... te mâniaºi, stãpâne?
  Popa-ºi îmblânzeºte graiul: – Stãi, bãiete, nu cânta!
  Ce vrei?... sã tot joc acilea, pânã sufletul mi-oi da?
  Aº! Pãcalã, dã-i nainte! Cântã, cântã, ºi mai ºi!
  Din cântat abia la prânzul de amiazã se opri.

* * *

Când soseºte-acasã popa, zgâriat ºi zdrenþuit,
Preoteasa-ºi face cruce. – Vai, pãrinte, ce-ai pãþit?

• Ce-am vãzut eu, dragã, nimeni n-a vãzut pe-acest pãmânt
  ªi pãþania de astãzi, n-am s-o uit... nici în mormânt!
  Cel trimis la câmp cu turma nu e om precum s-aratã,
  Ci sub chip de om: vrun diavol, batã-l Precista sã-l batã!
  ªi-ncepu sã-i spunã toate: cum argatul a cântat;