Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1


SOTUL: Nu mai fi supărată! Îţi promit că te fac cea mai fericită
femeie din lume.
SOTIA: Da? Pleci iar în delegaţie?



După multă vreme, Popescu își scoate nevasta la restaurant. Când
își lasă pardesiurile, garderobiera zâmbește prietenos ca unui
cunoscut:



  • Bună seara, domnule Popescu!
    Nevasta se încruntă și îl interoghează imediat:

  • De unde te știe asta!? Tu ai mai fost aici fără mine! Să nu mă
    minți!

  • Nu, dragă, ce să caut fără tine? Tipa a fost... a fost femeie de
    serviciu la noi la firmă!
    Se așază. Vine chelnerul:

  • Bună seara, bună seara, domnule Popescu, să trăiți! La aperitiv,
    la aperitiv ca de obicei?
    Soția se face vânătă:

  • Ahaa! Văd că și ăsta te cunoaște bine și știe şi ce-ți place!

  • Păi da... Desigur.. Sigur... Ăsta... A mai... A lucrat și el la noi la
    bufet, dar, știi, s-au făcut restructurări... Ce să-i faci, ca peste tot...
    Scena se repetă cu tot personalul din restaurant, inclusiv cu
    portarul care le cheamă un taxi. În mașină, femeia explodează cu
    și mai mare furie:

  • Tu mă crezi proastă? Adică eu nu-mi dau seama că...
    Și se porni ca o moară stricată, vorbind într-un torent furibund și
    ascendent tot drumul, de te asurzea, până ce șoferul se întoarce
    râzând:

  • Dom’ Popescu, pe cinstea mea, din câte curve am dus cu
    dumneavoastră, asta-i cea mai al dracului! Dacă vreți, opresc și-o
    dăm jos aici...

Free download pdf