La o şcoală de călugăriţe, acestora li se ţine o prelegere despre
deşertăciunea desfrânării:
- Deci, dragi fete, înainte de a călca strâmb, trebuie să vă puneţi
întrebarea: Merită o oră de plăcere pentru o viaţă plină de ruşine?
O fată din fundul clasei ridică mâna şi întreabă: - Puteţi să-mi spuneţi şi mie cum aţi făcut să dureze o oră? Şi dacă
a fost o oră continuu? Şi dacă se mai poate repeta?
Doi pureci stau de vorbă:
- Cum de ai răcit în halul ăsta, pe unde ai hoinărit?
- Păi, eu am stat în barbă la un popă la o înmormântare şi era
foarte frig. - Băi fraier eşti! De ce nu faci ca mine: eu stau tot timpul la
cucoane în căldurică mare, acoperit, parfumat!
După vreo două-trei zile, iar se întâlnesc, sănătatea purecului fiind
mai grav afectată. - Măi, dar de ce nu m-ai ascultat?
- Eu te-am ascultat, m-am plasat într-un asemenea loc, dar tot în
barbă la popa am ajuns.
Într-un sat vine un preot nou. Femeile au fost învăţate de preotul
dinainte ca la spovedanie în loc să spună că a căzut în păcat cu un
bărbat, să spună că au cântat la vioară. De fiecare dată ce
spovedea, preotul nou auzea de la femei că au cântat la vioară.
Într-o zi, o întreabă pe una de ce consideră ea că este păcat că a
cântat la vioara şi ea îi povesteşte cum le-a învăţat preotul dinainte.
Preotul, ieşind afară, strigă la femei:
- Hei, cvartetul de viori: Haideţi înapoi!