Viermele şi ciumpalacul
(după G. Topârceanu)
După ani de suferinţă
Şi cu frica strânsă-n oase,
Viermele şi ciumpalacu’
Au scos capul de prin case
Profitând că mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A făcut iarăşi o gafă,
Dând cu bâta în salvare.
Şi-ntr-o seară friguroasă,
Plini de ură şi de draci,
Au ieşit să protesteze
Mii de viermi şi ciumpalaci.
De atunci, din seara-ceea,
Cu steagul şi cu talanga,
Viermii şi cu ciumpalacii
Nu cedează, o ţin langa.
Opoziţia exultă,
Furioasă ca un leu,
Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.
La Guvern, vreo patru zile,
O tăcere de mormânt,
Stau ascunşi pe sub birouri
Şi nu scot nici un cuvânt.
Când văzu că bolovanii
Şi cu focul s-au oprit,
Ăla-micu-nvinse frica
Şi s-a pus pe turuit: