Viaţa e tristă la noi

(NeluLucian) #1

Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi socotite nişte... başinoase.


Dar mă-ntorc acuma iar la medicină.
Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?
Să n-o laşi să iasă, dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic?
În privinţa asta sunt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricât,
Dar să ştii la vreme să le strângi de gât.
Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate.
Asta-i o părere, una dintr-o mie,
Dar morală spune că-i ipocrizie!
Ce deosebire între om şi cal
Ar mai fi atuncea, sub aspect moral?
Când te-arăţi în lume demn, gras şi frumos
Şi-n realitate eşti un băşinos?
Câţi nu sunt din ăştia care bas de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămâne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.
Fie, cu morală nu te poţi certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Şuieră şi geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă, eu vă spun cinstit,
Că nicicând în viaţă nu am îndrăznit

Free download pdf