"- Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem... dar la "Heroes" în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm "conQUIZtador"?
"-Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Bilist sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??"
"-Mircea!!! Vin c-o întreaga oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"- Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mâna ruptă".
Şi zicând acestea Mircea îl lăsă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el pleca la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
"Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis"...
Şi da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarbă scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot şi ţinându-se de burtă.