- Okei, am zis gândindu-mă imediat că Neptunul este oaza
de linişte pentru majoritatea personalităţilor româneşti, în
frunte cu Ceauşeştii; păcat, însă, că nu toate sunt duse în ziua
de Crăciun să cadă în genunchi la zidurile Târgoviştei...
Dar, să nu ne pierdem speranţa; Dumnezeu e sus şi vede,
numa'că Dracu-i jos şi face - ăsta-i skepsisul, cum bine zicea un
fost coleg care înjura toată ziua politicienii şi care a avut un
accident stupid de circulaţie murind pe loc. De circulaţie şi
stupid, fiindcă se plimba prin parc, a călcat pe ceva moale şi
alunecos, a căzut cu tâmpla de colţul unei bănci şi dus a fost.
Paradoxul e că respectivul colţ de bancă era singurul rămas
întreg după asediul tinerimii progresiv-vandaliste. Gurile rele
spun că l-ar fi împins cineva, însă din cercetări nu a rezultat,
aşa că, deocamdată, nu a mai fost dezgropat a şaptea oară cu
scopul finalizării dosarului.
Scuzaţi paranteza.
... Textul telegramei era scurt, ultimativ şi chiar
ameninţător: „Veniţi urgent careva. Stop. Că a născut
Clementina. Stop.”
Clementina e capra soacră-mii, iar pe mine, fiind în
concediu, mă frământa profund chestiunea.
- Bun, am zis, şi ce vină avem noi?
- N-am terminat de citit, m-a atenţionat cu asprime
Claustrina. Şi a continuat: „Capra mârlită ţap vecin. Stop.
Vecin pretinde Iezii. Stop. Şi vă aştept urgent. Stop. Vă sărută
dulce mama. Stop.” - Mă bucur, am zis indiferent.
- Adică, tu crezi că putem admite un asemenea barbarism?
Păi, iezii sunt copii de români să-i ia care cum vrea? Iartă-mă,
iubitule, dar gândeşti infantilic.
M-am simţit mic, prost şi-abia am întrebat: