Numai că fiica lui Minos era invitată la „Surprize,
surprize”, sau la „Duminica în familie”, că nu se vedea bine din
cauza ecranului cam înceţoşat, şi luase şi ghemul cu ea. In
concluzie, am început să orbecăim ca bezmeticii pentru a scăpa
cumva de devorarea monstruosului Minotaur al tranziţiei. Din
când în când, câte-un halucinat striga:
- Hai, mă, că am găsit firu'!...
Găsea pe naiba! Erau, de fiecare dată, nişte zdrenţe pe
care un chiţibuşar-cârtitor desluşise aceste câteva cuvinte:
„Te-am purtat din loc în loc / Ca pe-un mare dobitoc - hă-hă-
hă!”
Dar insul s-a spălat repede pe mâini zicând:- Nu se referă la mine, ci la...
Atunci, s-a auzit o voce gravă, marţială de-a dreptul: - Cetăţene, vrei să-ţi putrezească ciolanele în tranziţie?
Abia atunci am observat că, între noi, era un tip cu ziar şi
pălărie. - Dar ăsta-i Labirint, s-a supărat omul. Atâta lucru ştim şi
noi... - Vorbeşti prea mult şi consumi oxigenul, a mai zis vocea
cu asprime şi dacă pune domnul Remeş taxă pe oxigen, tot voi
vă supăraţi... - Aşa e! Aşa e! am urlat cu toţii. Să vorbim mai puţin...
- Părerea mea, ca analist economic, s-a auzit o voce, este
că ar fi indicată o măsură care să stopeze supraconsumul de
oxigen la urcarea scărilor începând cu etajul trei al blocurilor.
Consumul haotic de oxigen în condiţiile în care pătura de ozon
e tot mai subţire, mi se pare revoltător. De aceea, ordonanţa de
urgenţă care va prevedea cantitatea de oxigen pe cap de
locuitor, mi se pare o măsură absolut legală şi corectă. Care
dai, mă? Da-o-ai în mumă-ta!...