Femeia era de acord cu tot ce spunea el, doar din când în
când zicea:
- Da, dar când divorţăm?
După o vreme n-a mai rezistat şi a întrebat-o: - Auzi, iubito, tu chiar vrei să divorţăm?
- Da, iubitule.
- Înseamnă că ai un amant. Apropo: ce mai face mucea ăla
care tot venea să-ţi repare uscătorul de păr? - Adică?, părea să nu fi înţeles ea.
- Adică, l-ai mai cazat la noi când eram eu de serviciu
în intersecţia 37 cu 49? L-ai. Ai fost cu el în vikend pe
malul Pacificului? Fost. Te-a văzut tot Los Angelesu'?
Văzut... Şi-atunci, ce mai vrei, ceapisto?
„Ceapistă” îi spunea - după cum am aflat la o bârfă – doar
când era nervos şi sincer şi fiindcă părinţii ei fuseseră membri
cooperatori înainte de a fugi în America.
A fost marea lovitură: a început să urle la el amintindu-i
de nu-ştiu-care colegă de serviciu, de femeia care le făcea
menajul, de ţărăncuţa care le aducea lapte...
- Sunt de acord, striga Lusi, că era o ţărăncuţă din acelea
pentru care un intelectual de rangul tău calcă pe moralitate şi
pe cele zece porunci ca pe nimic, dar nici chiar aşa...
În concluzie şi ajuns la disperare, văru-mi-o i-a zis:- Ştii ce, doamnă? Dacă nu taci, te bag în PRAF
IMPEX-ul lu’ văru-mi-o muncitoare necalificată de nu te vezi!...
Să fie colegă de serviciu cu mine? Asta s-o creadă el!
Cam o jumătate de oră a ţinut liniştea, după care Lusi a
început din nou, aşa că s-au certat cu ţipete până la unu şi-un
sfert când am auzit trompeta soneriei şi lătratul câinelui: era
cineva dintr-un bloc vecin care ne-a zis: