transportabil, confecţionat din nişte bâte şi dintr-o prelată
peticită doar în trei locuri şi montată sub formă de cort cu
intrare faţă-spate. Arăta super, ce mai! De fapt, chiar dacă voi
părea lipsit de modestie, trebuie să spun că era vorba despre un
minisupermarket protejat de domnul Băsescu personal, care,
văzându-l amplasat sub aripa tânără a gării şi-a făcut trei cruci
guvernamental de mari şi i-a zis domnului impiegat Truman
(ce nume, distinsă instanţă!):
- Vedeţi, domnule, că merge economia de piaţă? Am să
raportez imediat la F.M.I. şi la Banca Mondială acest succes al
S.N.C.F.R....
Ceea ce a şi făcut după întoarcerea la Bucureşti, în plus
majorând şi preţul biletelor de tren cu opt la sută. Noroc că
vine rar pe la noi, că, altfel, ar circula trenurile de călători
goale, iar marfarele ar deveni City-uri supraaglomerate...
Deci, din ajutor de director, am fost retrogradat în
muncitor necalificat, ceea ce mi-a produs o mare jignire
morală, făcându-mă să mă întreb:
- Adică, cum? Eu, care ştiu mânui furculiţa cu mâna
stângă?
Intrebare perfect legitimă, nu?
Aspect minor, spui dumeta, doamnă judecătoare, dar dacă
vă spun că nimeni din clanul Mirindei nu ştie folosi furculiţa
nici măcar cu mâna dreaptă şi că toţi, în frunte cu bătrânul, sorb
ciorbele direct din farfurie – fără linguri –, ce mai aveţi de
spus? Credeţi că Mirinda era mai brează? Pe dracu'! Scuzaţi...
Era doar cu ceva mai îngustă în şolduri decât mă-sa, că de-aici
mi se trage toată nenorocirea vieţii mele: că îmi plac femeile
late-n şale. Doamne, fereşte-mă, doar nu-s nebun să bat
apropouri în faţa instanţei!... Deci, să vă spun: era seara târziu,
mă cam cherchelisem şi mă preumblam prin parcul Cetăţii, că
eu sunt visător când beau... Şi, cam după miezul nopţii, aud pe