- Bine-bine, a replicat imediat colegul Tiriplic, pe primele
opt luni ale anului stăm bine, da’ să vedem ce mă-sa facem pe
ultimele opt...
S-a lăsat o linişte tocmai potrivită să exclamăm
shakespearian, în gând, în ceea ce îl privea pe Tiriplic şi în
conformitate cu prevederile Legii administraţiei locale:
- Ioi, iştenem, sărmane Yorik
Dar ne-am venit repede în fire când şeful a făcut o
„tragere la temă” întrebându-ne: - Câţi dintre dumneavoastră şi-au efectual concediul de
odihnă pe acest an?
Ne-am privit unii pe alţii de parcă atunci ne-am fi văzut
pentru prima oară, iar colegul Nelu a oftat:
- Nimeni, domnu’ şef. De altfel, acest lucru se poate
observa atât după feţele noastre cât şi după prezenţa la program
şi calitatea lucrărilor...
În legătură cu calitatea muncii pe care o desfăşuram şi
raportările la forul tutelar, într-una din zile ne-am pomenit cu
un personaj croit exact după figura nevestei lui Popey
Marinarul, care ne-a zis:
- Am fost trimisă de psihiatru să mă recuperez la filiala
dumneavoastră... - Care filială, doamnă? Ce filială? a sughiţat întrebarea
şeful Biroului cu derută în privire. - Nu ştiu. Mie aşa mi s-a spus: mergeţi acolo, că e o filială
nouă a Spitalului 9 – iertaţi repetiţia nouă... - Domnilor colegi, a zis atunci colegul Fănuţă, în ceea ce
mă priveşte mă simt perfect tâmpit.
Aceasta însemna să fii intelectual, adică să ai curajul
spunerii lucrurilor pe nume, pentru că exact aşa se prezenta
situaţia: în ultima vreme parcă ne căpiase Dumnezeu, ori vreo