Dumitru Huruba - Scuzati ca ne-am cunoscut...

(NeluLucian) #1

  • Cum dracu', mă ?, se miră el. Ea la biserică şi tu la
    fabrică? Ia să-i zic eu vo câteva...

  • Stai liniştiti, tată, că aşa-i zicem noi la locul de muncă, îl
    lămuri feciorul. Dar' bine că ai ajuns, că în câteva minute
    trebuie să plec şi eu. Opt ceasuri faci ce vrei, dar eu aş zice să
    faci o baie şi să tragi un somn...


Să fac o baie? Are dreptate băiatu'. Vezi-l cum ştie? Îmi
seamănă la cuminţenie. Îi trag o scaldă ce n-a văzut Parisu' şi
mă culc...



  • Te şti descurca, nu ?, îl întrebă tânărul ieşind pe uşă.

  • Ei, asta-i! Apăi, eu sunt ţăran de la nouă sute şapte,
    mă'?, râse el.


... Intră în baie, blocă uşa cu foraibărul şi începu să se
dezbrace având un sentiment nelămurit că îl vedea cineva. Se
întoarse brusc: dintr-o oglindă mare cât uşa îl imita un individ
numai piele şi os. Împietri pentru câteva secunde, apoi îşi
reveni şi, în timp ce intra în vană, gândi: „arăt slut şi am figură
de prost, bine că au murit şi tata şi mama, să nu le mai întunec
bătrâneţile.” Vorbi tare:



  • Aşaaaa! Deci astea sunt alea, robinetele, nu? Buuun! Ia
    să vedem...


Un jet de apă rece îl pocni în moalele capului de îi tăie
respiraţia făcându-l să ţipe ca de-o durere.



  • Aha!, zise, ăsta o fi duşu'. Egzact: ia să fac eu o baie ce
    n-a văzut...


Deschise celălalt robinet, sau poate era altceva – vreun
dispozitiv secret de alarmă de-a securităţii, că auzi un şuierat
discret, apoi se lăsă liniştea. Întinse din nou mâna spre
„chestia” cu trei colţuri şi cu un bumb roşu în mijloc. Răsuci
într-o parte şi în alta, însă nu se întâmplă nimic. Poate că era

Free download pdf