negre şi cu vârfuri de suliţă. Claustrina, care e plină de o
bolnăvicioasă imprevizibilitate şi de reacţii spontane, i-a ţi zis:
- Domnu' Trică - aşa îl alintăm noi în calitate de vecini –,
aveţi nişte unghii foarte interesante...Cum reuşiţi să vi le
întreţineţi atât de faine?...
Domnul Trică păru sincer emoţionat:- Săru-măna, doamnă, sunteţi prima persoana care mă
complimentează pentru astea, şi-a răşchirat el ghearele. Pentru
mine nu e nici o problemă, fiindcă le întreţin cu urină de
câine... Metoda am descoperit-o mai demult, pe când mă
ocupam efectiv de hingherit...
Noroc că eram atent, că altfel aş fi vomitat pe persanul în
care îmi îngropasem cu inconştienţa picioarele încălţate cu
pantofii cam plini de praf, trebuie să recunosc...
- Vreţi să vă dau reţeta? a întrebat-o pe nevastă-mea.
Aveţi nevoie de-un simplu un maidanez de care vă pot face rost
chiar în noaptea asta... - Te omor!, i-am şoptit Claustrinei învineţindu-i coapsa cu
o pişcătură. Ai innebunit? Javră îţi trebuie acum când leii se
duc naibii?
Însă domnul Gulye forma deja un numar la telefonul
mobil şi l-am auzit ca într-un vis de groază:
- Hălău! Domnul Fulgerică? Aici îi Gulye, mă!... Auzi:
fă-mi rost în noaptea asta de un sentbermanez, pardon,
scuză-mă, vorbesc de pe mobil şi cred că m-am tâmpit – hă!
Hă! Hă!, îţi place gluma? De un sentmaidanez am nevoie.
Mersi mult. Ceau! Cred că făcusem cârcel la creier, fiindcă nu
mai eram în stare să leg nici măcar două gânduri.
În schimb, Claustrina mi-a aruncat o privire crâncenă din
care am înţeles că urma să-mi petrec restul nopţii la părinţi sau
în gară. Până una-alta, dinspre bucătărie adia mirosul viguros