PARTAJUL SUCCESORAL 118
lipsa unei asemenea învoieli, putând fi invocată în fața instanței de judecată pe cale de excepție ( în
cadrul unei acțiuni de ieșire din indiviziune - acțiune de partaj ) sau pe cale de acțiune separată.
Art. 1091. Stabilirea rezervei succesorale și a cotității disponibile.
(1) Valoarea masei succesorale, în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, se
stabileşte astfel:
a) determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la
data deschiderii moştenirii;
b) determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut;
c) reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă moştenirea.
Art. 1155. Plata pasivului. Excepțiile de divizare a pasivului moștenirii.
(2) Înainte de partajul succesoral, creditorii ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea
bunurilor moştenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moştenirii pot cere să fie plătiţi din bunurile aflate în
indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri.
(3) Regula divizării de drept a pasivului succesoral nu se aplică dacă:
a) obligaţia este indivizibilă;
b) obligaţia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestaţie determinată asupra unui astfel de bun;
c) obligaţia este garantată cu o ipotecă sau o altă garanţie reală, caz în care moştenitorul care primeşte bunul afectat
garanţiei va fi obligat pentru tot, însă numai în limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului
moştenirii se reduce corespunzător;
(d)unul dintre moştenitori este însărcinat, prin titlu, să execute singur obligaţia. În acest caz, dacă titlul îl reprezintă
testamentul, scutirea celorlalţi moştenitori constituie o liberalitate, supusă reducţiunii dacă este cazul.Partajul bunurilor succesorale se va face, de regulă, în natură, ca modalitate de sistare a indiviziunii,
proporțional cu cota-parte a fiecărui comoștenitor - a se vedea dispozițiile art. 676 din Codul civil.
Deci, ori de câte ori este posibilă atribuirea în natură a bunurilor succesorale, prin formarea mai
multor loturi ( de exemplu ), folosirea acestei modalități de partajare este obligatorie pentru instanță -
în situația partajului judiciar - dacă moștenitorii cer, în mod expres, ca atribuirea să se facă în natură.
În acest sens, instanța trebuie să împartă bunurile indivize astfel încât toți moștenitorii - coindivizari
să primească bunuri de aceeași natură,dacă acest lucru este posibil, iar loturile să fie egale cu cotele -
părți cuvenite fiecăruia, din punct de vedere valoric. Pe de altă parte, instanța are obligația să împartă
bunurile potrivit acordului de voință a moștenitorilor - coindivizari, care constituie un criteriu
esențial pentru încetarea stării de indiviziune.
Astfel cum am precizat, privitor la regulile de efectuare a partajului, atât convențional, cât și judiciar,
partajul bunurilor comune ( indivize ) potrivit art. 676 din Codul civil, se va face în natură,
proporțional cu cota-parte a fiecărui comoștenitor. Totuși, în situația în care bunul este indivizibil ori
este foarte greu partajabil în natură, partajul se va putea face prin :
- atribuirea întregului bun unuia sau mai multor moștenitori, în schimbul unei sulte, la cererea
acestora ; - vânzarea bunului într-o modalitate stabilită de comun acord, de către moștenitori, ori, în caz de
neînțelegere, vânzarea prin licitație publică și distribuirea prețului obținut către moștenitori
proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.
Art. 676. Regulile privitoare la modul de împărțire.
(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar.
(2) Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele
moduri:
a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea
acestora;
b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile
legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.