Moștenirea în reglementarea noului Cod civil

(maris13) #1

MOȘTENIREA 50


Ultima situație, privitoare la soțul supraviețuitor, pe care o analizăm, derivă dintr-o întrebare
firească :
dacă soțul supraviețuitor deține bunuri proprii, dobândite în timpul căsătoriei, ori înainte de aceasta,
ce se va întâmpla cu ele, la deschiderea moștenirii?
Bunurile soților pot fi :



  • bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei - în timpul comunității legale, ca regim matrimonial



  • care, de la data dobândirii lor, de oricare dintre soți, devin bunuri comune în devălmășie, potrivit art.
    339 din Codul civil ; asupra acestor bunuri, în lipsa unor stipulații contrare, se aplică, în cazul
    moștenirii, principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii - ce stabilesc ordinea în care
    rudele soțului defunct vin la moștenire, desigur, în concurs cu soțul supraviețuitor - și cotele
    succesorale aferente ;



  • bunuri proprii, definite și defalcate pe larg, în conținutul art. 340 din Codul civil, inserat în nota de
    mai jos.


Prin urmare, răspunsul la întrebarea de mai sus este că, de principiu, bunurile proprii dobândite
înainte de căsătorie, precum și cele dobândite în nume propriu, în timpul căsătoriei, aparțin exclusiv
soțului supraviețuitor, neputând fi afectate de dispozițiile legale în materia moștenirii.
Cu toate acestea, soțul supraviețuitor,în ipoteza opozabilității terților, trebuie să facă dovada
dreptului de proprietate asupra bunurilor proprii. În situația bunurilor imobile, înscrise în cartea
funciară, precum și a altor drepturi, fapte sau raporturi juridice înscrise și având legătură cu bunurile
imobile, dovada este simplu de făcut. Însă în cazul bunurilor mobile, proba trebuie făcută printr-un
inventar.
Astfel, pentru bunurile mobile dobândite înaintea încheierii căsătoriei, potrivit dispozițiilor art. 343
alin. (3) din Codul civil, se poate întocmi un inventar :




  • în formă autentică, de către notarul public ;




  • printr-un act sub semnătură privată, încheiat prin acordul ambilor soți.
    În lipsa inventarului, chiar și bunurile mobile dobândite înainte de încheierea căsătoriei, se prezumă a
    fi bunuri comune.
    Situația de mai sus poate fi evitată prin alegerea unui regim matrimonial, diferit de cel al comunității
    legale, și anume :




  • regimul separației de bunuri, prin care se întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii
    dobândite înainte de încheierea căsătoriei, cât și în timpul căsătoriei ; inventarul se întocmește și se
    autentifică la notarul public, anexându-se la convenția matrimonială, devenind în acest fel deplin
    opozabil terților - a se vedea art. 361 din Codul civil ;




  • regimul comunității convenționale, prin care soții pot stabili în cuprinsul convenției matrimoniale,
    unul sau mai multe aspecte, conform art. 367 din Codul civil, cum ar fi :
    a) includerea în comunitate, în totalitate sau numai în parte, a bunurilor dobândite sau a obligațiilor
    proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepția bunurilor de uz personal și a celor
    destinate exercitării unei profesii ;
    b) restrângerea comunității la anumite bunuri sau obligații, indiferent dacă au fost dobândite înainte
    sau după încheierea căsătoriei, cu excepția obligațiilor asumate de oricare dintre soți, în timpul
    căsătoriei, pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale acesteia ( de exemplu, un credit de nevoi
    personale contractat de oricare dintre soți, nu poate fi exclus din comunitate, ambii răspunzând în
    solidar, pentru achitarea acestuia ), potrivit art. 351 lit.(c) ;
    c) includerea clauzei de preciput ;



Free download pdf