TESTAMENTUL ȘI DONAȚIA 60
O altă ipoteză a substituției fideicomisare este aceea când :
- substituitul decedează înaintea instituitului ; sau,
- substituitul renunță la beneficiul liberalității ( valabil doar în situația donației ). Într-o atare situație,
potrivit art. 1000 din Codul civil, bunul revine instituitului, cu două excepții : - dacă dispunătorul, prevăzând situația, a dispus un al doilea substituit ;
- dacă dispunătorul a prevăzut ca bunul / bunurile să fie culese de moștenitori ( legali ) ai
substituitului.
Art. 997. Garanțiile și asigurările.
În vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea de garanţii şi încheierea unor
contracte de asigurare.
Art. 998. Imputarea sarcinii asupra cotității disponibile.
Dacă instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, sarcina nu poate încălca rezerva sa succesorală.
Art. 1000. Ineficacitatea substituției.
Atunci când substituitul predecedează instituitului sau renunţă la beneficiul liberalităţii, bunul revine instituitului,
cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că bunul va fi cules de moştenitorii substituitului ori a fost desemnat un al
doilea substituit.Liberalitățile reziduale
La fel ca substituția fideicomisară, instituția juridică a liberalității reziduale, cu sediul în dispozițiile
art. 1001 din Codul civil, icumbă aceleași trei părți : dispunătorul, instituitul și substituitul. Totuși,
există diferențe majore între cele două instituții, respectiv :
- în cazul substituției fideicomisare, dispoziția dată de dispunător este obligatorie pentru instituit, în
sensul administrării și transmiterii bunurilor către substituit, la momentul decesului său ( al
instituitului ) ; substituitul este, în fapt, beneficiarul indirect al substituției fideicomisare ; - în cazul liberalității reziduale, beneficiarul dispoziției dispunătorului este, în mod direct, instituitul,
în timp ce substituitul poate fi gratificat prin dispoziția dispunătorului, cu ceea ce va rămâne ( la data
decesului instituitului ) din bunurile lăsate prin donație sau testament.
Totodată, în situația liberalității reziduale, instituitul poate să incheie acte de vânzare a bunurilor,
potrivit art. 1002 din Codul civil, însă, conform art. 1003 alin. (1) din Codul civil, nu poate dispune
de bunurile liberlității reziduale prin testament. De asemenea, potrivit art. 1003 alin. (2) din Codul
civil, dispunătorul îi poate interzice instituitului să dispună de bunurile liberalității prin donație, cu
excepția cazului în care instituitul este moștenitor rezervatar al dispunătorului.
Art. 1001. Noțiune.
Dispunătorul poate stipula ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne, la data decesului instituitului, din
donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă.
Art. 1002. Dreptul de dispoziție al instituitului.
Liberalitatea reziduală nu îl împiedică pe instituit să încheie acte cu titlu oneros şi nici să reţină bunurile ori sumele
obţinute în urma încheierii acestora.
Art. 1003. Interdicția de a dispune cu titlu gratuit.
(1) Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalităţi reziduale.
(2) Dispunătorul poate interzice instituitului să dispună de bunuri prin donaţie. Cu toate acestea, atunci când este
moştenitor rezervatar al dispunătorului, instituitul păstrează posibilitatea de a dispune prin acte între vii sau pentru
cauză de moarte de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor imputate asupra rezervei sale succesorale.