TESTAMENTUL ȘI DONAȚIA 63
- olograf, care, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie scris în întregime, datat
și semnat de cel care are moștenirea ( testator ), potrivit art. 1041 din Codul civil ; - autentic, în situația în care testamentul este autentificat de un notar public sau o altă persoană
investită cu autoritate de stat, potrivit legii - de exemplu, consulul României de la oficiile consulare
sau ambasadele țării din străinătate - conform art. 1043 din Codul civil.
Testamentul olograf, potrivit art. 1042 din Codul civil, înainte de a fi executat, în cadrul procedurii
succesorale notariale, este prezentat notarului public competent pentru avizarea formei sale finale,
acesta procedând la deschiderea și validarea lui, întocmind totodată un proces-verbal constatator.
Persoanele interesate - de exemplu, moștenitorii legali, pot primi la cerere și contra-cost, copii
legalizate ale testamentului olograf.
La finalizarea procedurii succesorale notariale sau, după caz, a procedurii partajului judiciar
succesoral, originalul testamentului olograf se predă legatarilor, conform înțelegerii dintre ei, ori,
dacă legatarii nu pot ajunge la un consens, persoanei stabilite prin hotărâre judecătorească.
Testamentul autentic, potrivit art. 1044 din Codul civil, este întocmit de notarul public care
redactează actul dictat de testator, iar la final, înaintea semnării, i-l citește acestuia sau i-l dă să îl
citească. După citire, testatorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voință, semnându-l. În
ipoteza în care testatorul se prezintă în fața notarului public cu testamentul redactat, acesta îi va citi
testamentul, apoi îl va autentifica.
În anumite situații particulare, potrivit art. 1045 din Codul civil, la autentificarea testamentului,
testatorul poate fi asistat de doi martori, ori, după caz, de un martor și un interpret. Asistarea
testatorului de către martori este obligatorie atunci când testatorul nu poate semna din varii motive :
din cauza bolii, a infirmității, este necunoscător de carte sau din orice alte cauze.
Art. 1040. Formele testamentului ordinar.
Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.
Art. 1041. Testamentul olograf.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna
testatorului.
Art. 1043. Testamentul autentic.
(1) Testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu
autoritate publică de către stat, potrivit legii.
(2) Cu ocazia autentificării, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori.
Art. 1042. Deschiderea testamentului olograf.
(1) Înainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.
(2) În cadrul procedurii succesorale, notarul public procedează, în condiţiile legii speciale, la deschiderea şi
validarea testamentului olograf şi îl depune în dosarul succesoral. Deschiderea testamentului şi starea în care se
găseşte se constată prin proces-verbal.
(3) Cei interesaţi pot primi, după vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor, copii legalizate ale testamentului
olograf.
(4) După finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se predă legatarilor, potrivit înţelegerii dintre
ei, iar în lipsa acesteia, persoanei desemnate prin hotărâre judecătorească.
Art. 1044. Întocmirea testamentului autentic.
(1) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului, care se îngrijeşte de scrierea actului şi apoi i-l citeşte sau,
după caz,i-l dă să îl citească, menţionându-se expres îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul îşi
redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către notar.
(2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voinţă.
(3) Testamentul este apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentificare de către notar.
Art. 1045. Autentificarea în situații particulare.
(1) În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public,
îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel
făcută ţinând loc de semnătură. Menţiunea va fi citită testatorului de către notar, în prezenţa a 2 martori, această
formalitate suplinind absenţa semnăturii testatorului.
(2) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului
public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii consimt la prezentul act, pe care l-am citit.
(3) Dacă surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va
lua prin interpret, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.