multe de semănat doar că încă trebuie să le laşi să iasă de acolo de unde le-
ai îngropat.
- Pot să te rog ceva? Ştiu că e prea devreme poate şi nu vreau să crezi că te
grăbesc, dar ai vrea să i-ei cina cu mine în seara asta, la apartament? - Da, domnule Black, accept cu plăcere invitaţia dumneavoastră. Dar cine
găteşte? - Poftim??? Adică tu nu şti că eu sunt un chef înnăscut? Ai uitat de
capodoperele acelea de sandvişuri pe care le-am pregătit? Crezi că oricine
poate să facă aşa ceva? Bine, nu voi pregăti sandvişuri în seara asta dar mă
descurc eu cumva şi în cel mai rău caz comand ceva de mâncare. - Ok, mă bazez pe tine, sper doar să nu dai foc la casă. Pe la ce oră să vin?
- Vin eu să te i-au pe la 19:00.
Nu am mai fost la el acasă de când ne-am despărţit, am ieşit adesea cu el în
oraş seara dar după aceea mă acompania acasă. Am decis să ne mişcăm
mai lent de data asta şi să facem totul ca la carte şi mă bucur să văd că
merge totul perfect. Chiar sunt fericită când îl văd că face tot ce îi stă în
putere ca să îmi demonstreze că poate fi mai bun, nu că ar fi nevoie de prea
mari eforturi, pentru mine el e perfect aşa cum e, dar am sperat că aş putea
să îl motivez şi în privinţa viitorului, nu doar a mea şi a funcţionat strună.
Îi spun mamei să nu mă aştepte că s-ar putea să ajung târziu, iar ea foarte
ironică mi-a spus că e sigură că nu voi ajunge deloc (poate) şi m-a bufnit
râsul. Mă pregătesc şi sunt puţin emoţionată, nu ştiu de ce (sau poate ştiu)
şi nu reuşesc să decid cu ce să mă îmbrac. Optez pentru o rochiţă scurtă
până sub fund roz pal, mulată pe corp fără bretele, o pereche de sandale cu
toc nu foarte mare pe care Sam efectiv mi le-a ascuns în dulap fără ca eu să
ştiu şi o curea mai lată de piele pe care mi-o prind la puţin mai jos de sâni.
Mă machiez puţin şi îmi las părul să cadă pe umeri, natural şi lejer. Îmi i-au
poşeta tip portofel şi cobor.