Săptămâna asta a trecut destul de greu, faptul că am stat mai tot timpul cu
gândul la Samuel şi la cât naiba mai durează până îl vor prinde m-a făcut să
fiu mai anxioasa decât de obicei. Şi la asta s-au mai adăugat şi beţiile lui
Bruce, trei în trei zile... prima dată mi s-a părut amuzant, a doua oară să
zicem că a greşit dar aseară chiar mă enervase când l-am sunat şi era din
nou beat. Nick l-a dus acasă spre dimineaţă şi azi abia reuşea să vorbească
din cauza durerii de cap şi de durere de stomac de la cât a vomat. Sper din
tot sufletul să nu devină un obicei şi să fie doar lipsa ieşirilor la petreceri de
ceva timp, dar totuşi nu cred că e scris undeva că trebuie să te îmbeţi
neapărat dacă mergi la o petrecere. Ca să nu mai vorbim că mâine trebuie
să deschidă atelierul, deci sper că s-au terminat petrecerile deocamdată.
Trebuie să vină mai târziu şi am de gând să port o discuţie mai serioasă cu
el. Nu vreau să dea cu piciorul la tot ce a realizat până acum... am înţeles că
asta era viaţa lui înainte dar a admis şi el de nenumărate ori că aia nu era
viaţa şi că dădea cu piciorul la viitorul lui. Sper că îşi aduce aminte de câte
ori a ajuns pe la poliţie din cauza bătăilor care se iscau tot din cauza
alcoolului. Mi-ar displăcea enorm să văd că da cu piciorul la ce a reuşit să
facă de unul singur după atâta timp, văzând că pare de-a dreptul mândru şi
fericit de realizările lui. Ştie şi el destul de bine că nu toţi reuşesc să facă
ceva bun cu viaţa lor când umbla în anturaje greşite, iar el cu greu a reuşit
să iasă din ele.
- Jessy! Am venit, eşti sus?
- Daaaa... vino încoa!
- Hei, bună iubito! Ce faci?
- Aranjam puţin hainele din dulap. A venit timpul să mă descotorosesc de
cele vechi, le voi lăsa la centrul de ajutoare din spatele bisericii. Tu ţi-ai mai
revenit? - Mda, să zicem... încă mă doare capul puţin, dar gata cu prostiile, de mâine
începe viaţa reală... am făcut pe adolescentul fără griji pentru trei zile dar