Raiul din iadul meu

la psiholog de două ori pe săptămână şi trebuie să zic că m-a făcut să
realizez că deşi durerea nu va trece niciodată, voi învăţa să îmi trăiesc viaţa
mai departe cu ea. Sentimentul de vinovăţie care s-a născut în mine a
început încet încet să dispară, mă simţeam responsabilă de moartea mamei
mele, crezând că dacă Samuel nu ar fi vrut să se răzbune pe mine, mama ar
fi fost în viaţă. Bruce a fost alături de mine în fiecare secundă din acest
proces lung şi duratur de suferinţă, a fost ancora mea de salvare şi colacul
care m-a ţinut la suprafaţă când riscăm să mă înec în propria mea durere. A
avut atât de multă răbdare cu atacurile mele de furie şi de panică, cu
nopţile nedormite, cu gândurile mele întunecate şi mi-a dat puterea şi
impulsul necesar să continui să trăiesc. Este cel mai tandru, înţelegător şi
iubitor băiat din întreaga lume. Mă trezesc dimineaţa cu chipul lui şi realizez
că dacă îl am pe el lângă mine, orice durere şi orice încercare a vieţii nu mă
va putea răpune, da, poate mă va dărâma cum o face mereu, dar el e
mereu acolo ca să mă ajute să mă ridic şi nu cred că voi putea vreodată să îi
mulţumesc îndeajuns pentru tot ce a făcut pentru noi. Mai avem o
săptămână de vacanţă şi am de gând să mă bucur cât pot de mult de ea,
fiecare zi alături de el e specială şi plină de iubire şi zâmbete. Ştiu că
pierderea mamei mele mă va afecta mereu şi că durerea nu va dispărea
niciodată, dar trebuie măcar să încerc să merg înainte... de dragul ei, nu
vreau să creadă că s-a chinuit în zadar să mă vadă fericită. Din păcate nu am
avut destul curaj să mă duc la procesul lui Samuel, Danny a fost cel care a
asistat la toate înfăţişările şi la condamnarea lui la 15 ani de închisoare, eu
nu suportam gândul de a privi din nou chipul celui care mi-a luat cea mai
scumpă fiinţă din viaţa mea. Ar fi însemnat să retrăiesc la nesfârşit
momentele acelea când el a împuşcat-o pe mama, iar ea şi-a dat ultima
suflare în braţele mele, încă am coşmaruri în fiecare noapte cu acele
imagini, dar să îl văd pe el în carne şi oase ar fi fost mult prea dureros
pentru mine. Ura pe care o am faţă de el, nu poate fi descrisă în cuvinte,
nici în zece vieţi nu aş reuşi să dispreţuiesc pe cineva aşa cum îl detest pe el.
Mi se pare o mizerie condamnarea la 15 ani de închisoare, adică după ce îşi
va ispăşi pedeapsa va fi din nou liber să trăiască liniştit şi să facă rău altor